TRAP s.n., interj. 1. S.n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas şi galop), animalul păşind în acelaşi timp cu un picior din faţă şi cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ul calului.)

trap interj.

trap s. n., pl. trápuri

TRAP¹ interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de un cal care aleargă sau de mersul grăbit al unui om). /Onomat.

TRAP² ~uri n. 1) Mers al calului între pas şi galop; treapăd. 2) Zgomot pe care îl face calul când merge astfel; treapăd. /Onomat.