TRAUMATÍSM, traumatisme, s.n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înţepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local şi general care apar în urma acţiunii unui agent extern violent; p. restr. şoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitaţie excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacţionează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme.

TRAUMATÍSM s. (MED.) traumă. (A suferit un ~.)

traumatísm s. n. (sil. trau-), pl. traumatísme

TRAUMATÍSM ~e n. 1) v. TRAUMĂ. 2) Ansamblu de traume care apar la grupe de populaţie cu condiţii identice de muncă sau de trai. 3) Ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate organismului de factori externi violenţi. /<fr. traumatisme