TRIŞÁ, trişez, vb. I. Intranz., Tranz. A înşela la jocul de cărţi; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înşela. – Din fr. tricher.

TRIŞÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărţi.) 2. v. înşela.

trişá vb., ind. prez. 1 sg. trişéz, 3 sg. şi pl. trişeáză, 1 pl. trişăm; ger. trişând

A TRIŞ//Á ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărţi. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărţi) A induce în eroare, măsluind cărţile. /<fr. tricher