TRIBUNÁL, tribunale, s.n. 1. Instanţă judecătorească (cu atribuţii determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanţă intermediară între judecătorie şi curtea de apel, care îşi întindea jurisdicţia asupra unui judeţ. 2. Local în care funcţionează tribunalul (1). 3. Complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal (1). – Din fr., lat. tribunal.

TRIBUNÁL s. (JUR.) (înv.) pretoriu, scaun, (rusism înv.) presustvie, (înv., în Transilv.) tabulă.

tribunál s. n., pl. tribunále

TRIBUNÁL ~e n. 1) Organ judiciar care rezolvă litigiile şi recursurile. 2) Local unde funcţionează acest organ. ♢ ~ militar judecătorie care examinează infracţiunile comise de militari. 3) Complet de judecată care judecă asemenea infracţiuni. 4) Clădire unde se află o asemenea judecătorie. /<lat., fr. tribunal