TRIÚNGHI, triunghiuri, s.n. 1. Poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două şi formează trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) fiinţe sau lucruri ale căror puncte de aşezare, dacă ar fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. – Tri- + unghi (după fr. triangle).

TRIÚNGHI s. 1. (GEOM.) (înv.) triangul. 2. (MUZ.) trianglu.

triúnghi s. n., pl. triúnghiuri