|
|
troc. 6 rezultate gasite
TROC2 s.n. v. troacă.
TROC1, trocuri, s.n. Schimb în natură, constituind forma cea mai simplă a comerţului. – Din fr. troc.
TROC s. taftur. (Cu ~ul se strânge şaua pe cal.)
TROC s. (EC.) schimb în natură, (reg.) trampă.
troc (ec. pol.) s. n., pl. trócuri
TROC ~uri n. Formă simplă de comerţ, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive. /<fr. troc
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
