TUBÉRCUL, tuberculi, s.m. 1. Tulpină subterană, scurtă şi îngroşată, care înmagazinează substanţele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminenţe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt ţesut. [Pl. şi: (n.) tubércule. – Var.: tubérculă s.f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.

tubércul (bot., anat., med.) s. m., pl. tubérculi

TUBÉRCUL ~i m. 1) (la unele plante) Excrescenţă îngroşată a tulpinii subterane, în care se acumulează substanţe nutritive de rezervă şi care serveşte la înmulţirea plantei respective. ~i de cartofi. 2) anat. Protuberanţă care apare în interiorul unor ţesuturi ale organismelor vii sau pe diverse organe. /<fr. tubercule