TUNÉL, tuneluri, s.n. Galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicaţie. [Pl. şi: tunele] – Din fr. tunnel.

tunél s. n., pl. tunéluri/tunéle

TUNÉL ~uri n. Construcţie subterană (sau subacvatică) în formă de galerie, care permite trecerea unei căi de comunicaţie, a unei reţele de canalizare. [Pl. şi tunele] /<fr. tunnel, germ. Tunnel

TUNÉL s.n. 1. Galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicaţie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o barieră de potenţial cu valoare mai mare decât energia particulei. ♢ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamică. 3. (Anat.) Spaţiu prin care trec anumite formaţiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].