UD, -Ă, uzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de năduşeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S.n. Urină. Băşica udului. – Lat. udus.

Ud ≠ uscat

UD adj., s. 1. adj. v. jilav. 2. adj. v. înlăcrimat. 3. adj. v. transpirat. 4. s. urină. (Băşica ~ului.)

ud adj. m., pl. uzi; f. sg. údă, pl. úde

ud s. n., pl. úduri

UD¹ n. pop. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră; urină. /<lat. udus

UD² údă (uzi, úde) 1) şi substantival (în opoziţie cu uscat) Care este îmbibat (sau acoperit) cu apă sau alt lichid. Haină udă. Lemne ude. ♢ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutăţi nu se sperie uşor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a urinat pe el (în scutece, în haine). /<lat. udus