UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părţi; a realiza o unitate; a uni³. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.

UNIFICÁ vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură ţară.)

unificá vb., ind. prez. 1 sg. unífic, 3 sg. şi pl. unífică

A UNIFICÁ unífic tranz. 1) (obiecte răzleţe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la acelaşi numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare