URNÍ, urnesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) mişca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. A pune în funcţiune o maşină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.

URNÍ vb. v. clinti.

urní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urnésc, imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urneáscă

A URN//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte imobile) A mişca (puţin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta. ♢ Nu-l ~eşti cu una cu două e greu de mişcat din loc. 2) (maşini, sisteme tehnice etc.) A face să funcţioneze; a scoate din starea de inactivitate. ♢ ~ carul din loc a începe realizarea unei acţiuni (care trebuia făcută demult). /<sl. urinonti

A SE URN//Í mă ~ésc intranz. A se pune în mişcare, deplasându-se (puţin) din locul iniţial; a se clinti. /<sl. urinonti