URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credinţele şi basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

URSÍ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. vrăji.

ursí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urseáscă

A URS//Í ~ésc tranz. (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viaţa unei fiinţe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. oríso