USCĂCIÚNE s.f. 1. Însuşirea de a fi uscat. ♦ Senzaţie puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.). 2. Secetă. – Usca + suf. -ăciune.

Uscăciune ≠ umiditate

USCĂCIÚNE s. 1. v. secetă. 2. v. ariditate.

uscăciúne s. f., g.-d. art. uscăciúnii

USCĂCIÚN//E ~i f. 1) Însuşire de a fi uscat. 2) Senzaţie puternică de sete (cauzată de unele dereglări în organism). 3) Timp uscat; secetă. /a (se) usca + suf. ~ăciune