USCĂTÚRĂ, uscături, s.f. 1. Creangă subţire şi uscată. ♦ Aşchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (şi fără o pregătire specială). ♦ Uscăţea, v. uscăţel (3). – Usca + suf. -ătură.

USCĂTÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. vreasc. 2. (înv.) secătură. (Curăţă copacul de ~i.)

uscătúră s. f., pl. uscătúri

USCĂTÚR//Ă ~i f. 1) Creangă uscată; vreasc. A strânge ~i. 2) la pl. Fructe uscate. 3) mai ales la pl. rar Mâncare uscată care se consumă rece. /a (se) usca + suf. ~ătură