UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ♢ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce serveşte, foloseşte la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

Util ≠ gratuit, inutil, neutil, vătămător

UTÍL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. v. bine-venit. 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. v. judicios.

utíl adj. m., pl. utíli; f. sg. utílă, pl. utíle

UTÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival Care satisface o necesitate; cu folos; folositor. Sfat ~. Publicaţie ~ă. /<fr. utile, lat. utilis

util,folositor