VÂJÂÍT¹, vâjâituri, s.n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s.n.] – V. vâjâi.

VÂJÂÍT², -Ă, vâjâiţi, -te, adj. (Rar; despre oameni) Ameţit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi.

VÂJÂÍT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

VÂJÂÍT s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură.

vâjâít s. n., pl. vâjâíturi

VâJâÍT ~uri n. 1) v. A VÂJÂI. 2) Sunet caracteristic, produs de un obiect sau de o insectă care vâjâie. /v. a vâjâi