VĂZDÚH, văzduhuri, s.n. Înveliş gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vŭzduhŭ.

VĂZDÚH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spaţiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălţimi (pl.). (Zboară prin ~.)

văzdúh s. n., pl. văzdúhuri

VĂZDÚH ~uri n. 1) Înveliş gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; cer. 2) Straturile înalte ale acestui înveliş. /<sl. vuzduhu

vazduh