VÁRĂ, veri, s.f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară şi toamnă şi reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♢ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeşte vara; văratic. ♢ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară).

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ţine vitele sau oile la păşune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

A văra ≠ a ierna

Vara ≠ iarna

Vară ≠ iarnă

VÁRĂ s. verişoară.

váră (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. veri

váră (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére

vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. şi pl. văreáză

VARA adv. În timpul verii. /<lat. vera

VÁRĂ¹ veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. ♢ De ~ a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Astă ~ vara trecută. De cu ~ încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o ocupaţie, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera

VÁRĂ² vére f. Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătuşii. /<lat. verus, ~a

A VĂR//Á ~éz 1. intranz. rar (despre per-soane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ţine la păşune în timpul verii. /Din vară