VENETÍC, -Ă, venetici, -ce, subst. I. S.m. şi f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri şi considerată străină în locul unde s-a stabilit. II. S.m. Veche monedă veneţiană din aur, care a circulat în trecut şi în tările româneşti. ♢ (Adjectival) Galben venetic. – Din ngr. venétikos, (II) şi tc. venedik.

Venetic ≠ băştinaş

VENETÍC adj., s. v. veneţian.

VENETÍC adj., s. 1. adj., s. v. străin. 2. s. străin, (prin Ban.) avenitură, (înv.) curbet, venitură. (Cine e acest ~?)

venetíc s. m., pl. venetíci

VENETÍ//C¹ ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre persoane) Care este venit din altă parte; considerat străin în locul unde s-a stabilit cu traiul. /<ngr. venétikos

VENETÍ//C² ~ci m. înv. Monedă de aur veneţiană, cu circulaţie şi în alte regiuni. /<ngr. venétikos

Venetic, venit din alte locuri, etc