VERTÍJ, vertijuri. s.n. (Med.) Ameţeală. [Pl. şi: vertije] – Din fr. vertige.

VERTÍJ s. v. ameţeală.

vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje

VERTÍJ s.n. (Med.) Senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu, ameţeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].