VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziţie, voioşie. 2. Care produce veselie, înveseleşte; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioşie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.

Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist

VÉSEL adj. 1. v. glumeţ. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreţ, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. şi reg.) sămărit, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire ~.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic.

vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele

VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) şi adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioşie, bună dispoziţie, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveseleşte; care aduce dispoziţie, voie bună. /<sl. veselu

vesel, plin de viata (cuvant creat de Nichita Stanescu)