VESELÍE, veselii, s.f. 1. Stare de bună dispoziţie, de voioşie. ♦ Manifestare, comportare care reflectă această stare. 2. Petrecere veselă cu mâncare şi cu băutură. – Din sl. veselije.

Veselie ≠ întristare, scârbă, tristeţe

VESELÍE s. 1. voioşie, (livr.) jovialitate, (înv.) vese-litură. (Era de o ~ contaminantă.) 2. desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. haz.

veselíe s. f., art. veselía, g.-d. art. veselíei; (manifestări) pl. veselíi, art. veselíile

VESELÍ//E ~i f. 1) Stare de om vesel; voioşie. ♢ În ~ vesel; cu dispoziţie bună. 2) Manifestare de om vesel. 3) Petrecere cu mâncare şi băutură; chef. [G.-D. veseliei] /<sl. veselije