VETRÍCE, vetrice, s.f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. v r a t i č.

VETRÍCE s. v. efemeră, efemeridă.

VETRÍCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-de-ceas-rău, iarba-ra-iului.

vetríce s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vetrícei; pl. vetríce

VETRÍCE¹ ~ f. Specie de insecte de talie medie, cu corpul alungit şi subţiat, care în stadiul de larvă trăiesc câţiva ani, iar în faza adultă câteva zile. /Orig. nec.

VETRÍCE² ~ f. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze alungite şi cu flori galbene-aurii, dispuse în capitule. /< sb. vratic