VEZÍCĂ, vezici, s.f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreţie sau de secreţie, pe care apoi le evacuează prin contracţia fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peştilor în formă de pungă, dezvoltat din intestin şi umplut cu gaze, care serveşte la echilibru, la ridicarea şi la coborârea în apă etc. – Din lat. vesica.

VEZÍCĂ s. (ANAT.) 1. băşică. 2. vezică urinară = băşica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = băşică înotătoare. (~ a peştilor.)

vezícă s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíci

VEZÍ//CĂ ~ci f. Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). ~ urinară. ~ biliară. /<lat. vesica

VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; băşică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peştilor osoşi, care determină ridicarea şi coborârea peştelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].