VÍE, vii, s.f. 1. Teren plantat cu viţă (I); plantaţie de viţă. 2. Viţă (I). – Lat. vinea.

VÍE s. (BOT.; Vitis) viţă. (Frunză de ~; plantează ~.)

víe s. f., art. via, g.-d. art. víei; pl. vii, art. víile

VIE vii f. Plantaţie cu viţă de vie. ♢ Vinde via pe stafide v. A VINDE. A se duce la ~ cu struguri în poală a pleca undeva luând cu sine lucruri ce pot fi găsite acolo. [G.-D. viei] /<lat. vinea

VÍE s.f. v. via.