VIJELÍE, vijelii, s.f. Vânt foarte puternic, adesea însoţit de descărcări electrice şi de precipitaţii atmosferice; furtună. ♢ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

VIJELÍE s. (MET.) v. furtună.

vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile

VIJELÍ//E ~i f. Vânt puternic, însoţit de ploaie cu grindină şi descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.