VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s.f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanţe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanţe. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus.

violacéu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacéi; f. sg. şi pl. violacée

VIOLACÉ//U ~e (~i, ~e) Care are culoarea apropiată de cea violetă; care bate în violet; cu nuanţă violetă. /<fr. violace, lat. violaceus

VIOLACÉU, -ÉE adj. Care bate în violet, care are nuanţe de violet; vineţiu. // s.n. Culoare care are aceste nuanţe. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violacé, lat. violaceus].