VIS, visuri, s.n. 1. Faptul de a visa; înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului. ♢ Carte de vise = carte care cuprinde semnificaţia profetică a visurilor. ♢ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ♢ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosferă, imagine, frumuseţe ireală. 2. Reverie, meditaţie, visare. 3. Fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă. ♦ Dorinţă arzătoare. ♢ Expr. A-şi vedea visul cu ochii = a-şi (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorinţă, a-şi (sau a i se) realiza tot ce şi-a propus. [Pl. şi: vise] – Lat. visum.

Vis ≠ realitate, trezie

VIS s. 1. v. visare. 2. v. aspiraţie.

vis s. n., pl. vísuri /víse

VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentări, idei) care se manifestă involuntar în timpul somnului (păstrându-se uneori şi după trezire). ~ frumos. ~ rău. ♢ ~uri plăcute formulă de urare care se spune seara, înainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfecţiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca în) ~ lipsit de claritate; puţin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de gânduri şi de amintiri plăcute; visare. 3) fig. Idee fantastică, irealizabilă. 4) fig. Dorinţă puternică; aspiraţie; năzuinţă. ♢ A-şi vedea ~ul cu ochii a-şi vedea dorinţa împlinită. [Pl. şi vise] /<lat. visum