VÍSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavităţi ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni şi animale; măruntaie. – Din fr. viscère.

VÍSCERE s. pl. (ANAT.) măruntaie (pl.).

víscere s. n. pl.

VISCÉRE n. pl. anat. Totalitate a organelor care se află în cavităţile craniană, toracică şi, mai ales, abdominală. /<fr. viscère

VÍSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavităţile toracică şi abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere“. [Cf. fr. viscère, lat. viscera].