VOIAJÓR, voiajori, s.m. 1. (Şi adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localităţi în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

VOIAJÓR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Po-rumbel ~.)

voiajór s. m., pl. voiajóri

VOIAJÓR ~i m. livr. Persoană care face voiajuri; călător. ♢ ~ comercial slujbaş al unei firme, care se deplasează în alte localităţi pentru a primi comenzi. /<fr. voyageur

VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].