VOT, voturi, s.n. 1. Exprimare a opiniei cetăţenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanţilor lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ♢ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care un parlament aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-şi exprima voinţa pentru alegerea reprezentanţilor în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obşteşti etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancţiune prin care o colectivitate organizată îşi manifestă prin vot dezaprobarea faţă de o acţiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.

VÓT s. (POL.) 1. alegeri. 2. sufragiu. (La alegeri a obţinut ~urile noastre.)

vot s. n., pl. vóturi

VOT ~uri n. Opinie exprimată de cetăţeni în legătură cu promovarea unei candidaturi, cu adoptarea unei propuneri sau a unei hotărâri. Drept de ~. ♢ ~ de blam dezaprobare pu-blică manifestată de membrii unei colectivităţi faţă de un conducător sau de un împuternicit al ei. ~ deliberativ vot cu rezultat hotărâtor. /<lat. votum, it. voto, fr. vote

VOT s.n. Exprimare a opiniei cetăţenilor unei ţări în legătură cu alegerea reprezentanţilor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. [< fr. vote, cf. engl. vote < lat. votum – promisiune].