VRÁJBĂ, vrajbe, s.f. Duşmănie, ură, vrăjmăşie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĩda.

Vrajbă ≠ prietenie

VRÁJBĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.

vrájbă s. f., g.-d. art. vrájbei; pl. vrájbe

VRÁJB//Ă ~e f. Atitudine duşmănoasă; vrăjmăşie; ură; ostilitate; duşmănie. ♢ A fi în ~ cu cineva a fi în relaţii rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) ~ a răspândi duşmănie. [G.-D. vrajbei] /<sl. vražida

vrajba similar cu raca