VRÉRE, vreri, s.f. Faptul de a vrea. 1. Voinţă (1) 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorinţă; poftă, placere. 4. Intenţie, scop. ♢ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. – V. vrea.

Vrere ≠ nevrere

VRÉRE s. 1. v. încuviinţare. 2. v. poftă. 3. v. voinţă.

vrére s. f., g.-d. art. vrérii; pl. vreri

VRÉR//E ~i f. 1) rar Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voinţă; voie. ♢ Fără ~ involuntar. 2) Dorinţă de a avea sau de a realiza ceva; poftă; chef. 3) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop; ţel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptată după o serie de deliberări; hotărâre. /v. a vrea