VUIETOÁRE, vuietori, s.f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe faţa inferioară, cu flori mici trandafirii şi cu fructe comestibile în formă de bobiţe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

VUIETOÁRE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiţă, poama-momiţei.

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

VUIET//OÁRE ~óri f. Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici şi cu fructe negre, comestibile, în formă de bobiţe. /a vui + suf. ~toare