VÚLTUR, vulturi, s.m. 1. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, cu ciocul lung, ascuţit şi coroiat, cu aripi lungi şi cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii şi cu stârvuri; vultan. ♢ Ochi (sau privire) de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. ♢ Compuse: vultur-bărbos sau vultur-cu-barbă, vultur-negru = vultur impunător, cu spatele brun-cenuşiu, aripile negre, pântecele şi pieptul galben-ruginiu; zăgan (Gypaëtus barbatus); vultur-pleşuv = vultur cu gâtul gros, cu penele de culoare brun-închis, cea mai mare pasăre răpitoare din Europa (Aegypius monachus); vultur-pescar = specie de vultur, de culoare brun-închis pe partea dorsală şi albă pe partea ventrală, care se hrăneşte cu peşte (Pandion heliaëtus). ♦ Fig. Bărbat viteaz, curajos, măreţ, falnic. 2. Stindard al legiunilor romane, înfăţişând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, peceţile sau steagurile unor ţări. 3. (Art.) Constelaţie boreală, situată la sud de constelaţia Lebedei şi vizibilă vara. [Acc. şi: vultúr] – Lat. vultur, -uris.

VÚLTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultan, (prin Transilv.) şaş. (~ este numele mai multor păsări răpitoare mari.) 2. vultur bărbos (Gypætus barbatus) v. zăgan, (rar) vultur negru, (reg.) şurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. şi Ban.) şorliţă, (Transilv.) şuşugaie.

vúltur s. m., pl. vúlturi

VÚLTUR ~i m. 1) pop. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung şi coroiat, cu gheare şi aripi lungi, puternice, care se hrăneşte cu animale vii şi cu stârvuri. ♢ ~-pleşuv vultur cu gâtul gol şi cu penaj brun-cenuşiu. ~-pescar vultur care se hrăneşte cu peşte. ~-imperial vultur răspândit în regiunile montane; acvilă; pajură. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) ageră. 2) fig. Om curajos şi mândru. 3) Simbol reprezentând o astfel de pasăre, care se imprimă pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelaţie din emisfera boreală, vizibilă vara. /<lat. vultur, ~uris