ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ♢ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava.

ZĂBÁVĂ s.f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi

Zăbavă ≠ grabă

ZĂBÁVĂ s. v. întârziere.

ZĂBÁVĂ s. v. amuzament, distracţie, joacă, odihnă, răgaz, repaus.

zăbávă s. f., g.-d. art. zăbávei/zăbăvii; pl. zăbáve/zăbăvi

ZĂBÁVĂ f. 1) Lipsă de repeziciune; înce-tineală; tărăgănare. ♢ Fără ~ fără întârziere. 2) Interval de linişte între două peri-oade de activitate intensă; răgaz. 3) Folosire plăcută a timpului; distracţie; petrecere. [G.-D. zăbavei] /<sl. zabava