ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându-l, oprindu-l, silindu-l să aştepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-şi pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

A zăbovi ≠ a se grăbi, a (se) pripi

ZĂBOVÍ vb. 1. v. întârzia. 2. a întârzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a rămâne, a sta, (înv.) a prebândi. (Cât ai ~ la ei?) 5. v. aştepta.

ZĂBOVÍ vb. v. îndeletnici, ocupa.

zăboví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăboveáscă

A ZĂBOV//Í ~ésc 1. intranz. pop. 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet. 2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reţine; a întârzia. ~ cu răspunsul. 2. tranz. (persoane) A face să se reţină mai mult decât trebuie. /<sl. zabaviti

A SE ZĂBOV//Í mă ~ésc intranz. înv. A-şi petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupaţie drept distracţie. /<sl. zabaviti