ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deşertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiţie nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.

ZĂDĂRNICÍE s. 1. v. deşertăciune. 2. v. inutilitate. 3. ineficacitate, ineficienţă, inutilitate, (rar) superfluenţă, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuţiilor.)

ZĂDĂRNICÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.

zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile

ZĂDĂRNICÍE f . 1) Acţiune zadarnică; lucru fără rost; deşertăciune; nimicire. 2) înv. Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; vanitate; trufie. /zadarnic + suf. ~ie