ZĂPÁDĂ, zăpezi, s.f. 1. Precipitaţie atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiţi din cristale de apă îngheţată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. z a p a d a t i „a cădea“.

ZĂPÁDĂ s. 1. (MET.) nea, ninsoare, omăt. (A nins şi ~ acoperă câmpia.) 2. (CHIM.) zăpadă de bioxid de carbon = gheaţă uscată.

zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

ZĂP//ÁDĂ ~ézi f. Precipitaţie atmosferică sub formă de fulgi albi (compuşi din cristale de gheaţă), ce se aşterne pe pământ; omăt; nea. Strat de ~. [G.-D. zăpezii] /<sl. zapada

zapada,omat