ZBÂRNÂÍRE, zbârnâiri, s.f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍRE s. v. bâzâit.

zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii; pl. zbârnâíri