ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s.f. Însuşirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioşie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.

ZBURDĂLNICÍE s.f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

ZBURDĂLNICÍE s. 1. neastâmpăr, vioiciune, voioşie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. v. joacă.

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

ZBURDĂLNICÍ//E ~i f. 1) Caracter zburdalnic; neastâmpăr; zbenguială. 2) Joacă voioasă însoţită de multă mişcare; zbân-ţuială; zbenguială. /zburdalnic + suf. ~ie