ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. uşuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufleteşti sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioşie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.

ZBURDÁLNIC adj. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) şulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

ZBURDÁLNIC adj. v. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvântorat, zvânturatic.

zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. sg. zburdálnică, pl. zburdálnice

ZBURDÁLNI//C ~că (~ci, ~ce) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zbanghiu; zvăpăiat; vânturat. /a zburda + suf. ~alnic