ZEÍŢĂ, zeiţe, s.f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iţă.

ZEÍŢĂ, zeíţe, s.f. 2. (Fig., fam.) Femeie înzestrată cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. 3. (Fig.) Femeie foarte frumoasă.

ZEÍŢĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zână. (~ frumuseţii, Afrodita.)

zeíţă s. f., g.-d. art. zeíţei; pl. zeíţe

ZEÍŢĂ ĕ f. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Femeie înzestrată cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. 3) fig. Femeie foarte frumoasă. /zeu + suf. ĩţă

zeita egipteana a razbunarii