ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceţi, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniştit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacţionează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raţionează eu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binişor, alene; lin, pe nesimţite. ♢ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puţin câte puţin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Binişor! nu aşa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit

ÎNCÉT adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

încét adj. m., pl. încéţi; f. sg. înceátă, pl. încéte

ÎNCÉ//T² înceátă (~ţi, ~te) 1) Care se produce fără grabă; lin; domol. Scurgere înceată. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de iuţeală, de repeziciune; domol. Mişcări ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusă; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorbă înceată. /<lat. qu[i]etus

ÎNCÉT¹ adv. 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~. ♢ ~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) puţin câte puţin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate ~. 3) (cu valoare de interjecţie) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etus