|
Îndatoritor. 4 rezultate gasite
ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobişnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.
ÎNDATORITÓR adj. v. serviabil.
îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri, f. sg. şi pl. îndatoritoáre
ÎNDATORIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îndatorează. 2) rar Care trebuie îndeplinit neapărat; obligatoriu. /a (se) îndatori + suf. ~tor
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|