ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheaţi, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat² (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărţire complicată. – V. întortochea.

Întortocheat ≠ drept

ÎNTORTOCHEÁT adj. 1. v. cotit. 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. v. încâlcit.

ÎNTORTOCHEÁT adj. v. complicat.

ÎNTORTOCHEÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre drumuri, ape) Care are curburi neregulate; cu multe cotituri; sinuos; cotit. 2) (de-spre linii, fire) Care are o orientare neregulată; răsucit în direcţii diferite; încâlcit. 3) (despre modul de exprimare scrisă sau orală) Care este greu de înţeles; neclar; confuz. 4) (despre clădiri) Care are o arhitectură bizară. /v. a (se) întortochea