ÎNTRÉCERE, întreceri, s.f. Acţiunea de a (se) întrece şi rezultatul ei; concurs, competiţie, emulaţie. ♢ (Ieşit din uz) Întrecere socialistă = mişcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ♢ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ♢ Expr. (Ieşit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.

ÎNTRÉCERE s. 1. v. depăşire. 2. v. meci. 3. v. con-curs. 4. v. gală. 5. v. concurenţă. 6. v. emulaţie.

întrécere s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri

ÎNTRÉCER//E ~i f. v. A ÎNTRECE şi A SE ÎNTRECE. ♢ ~ sportivă competiţie sportivă. /v. a (se) întrece