ÎNVELÍŞ, învelişuri, s.n. 1. Obiect care serveşte la învelit; învelitoare. ♦ Scoarţă, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de ţiglă etc.) de pe acoperişul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iş.

ÎNVELÍŞ s. 1. v. îmbrăcăminte. 2. v. acoperiş. 3. (BOT.) înveliş vegetal v. vegetaţie.

învelíş s. n., pl. învelíşuri

ÎNVELÍŞ ~uri n. 1) v. ÎNVELITOARE. 2) Strat exterior al unui obiect sau al unui organism. /a înveli + suf. ~iş