ÎMBELŞUGÁT, -Ă, îmbelşugaţi, -te, adj. Care are din abundenţă cele trebuincioase. ♦ Care există din belşug, din abundenţă. [Var.: (reg.) îmbielşugát, -ă adj.] – V. îmbelşuga.

ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viaţă ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)

ÎMBELŞUGÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMBELŞUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belşug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosinţă. /v. a îmbelşuga