ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu băţul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu băţul, cu nuiaua spre a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acţiune; a stimula. 3. Refl. recipr. şi tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-şi) da ghionturi sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold.

ÎMBOLDÍ vb. 1. v. îndemna. 2. v. îmbrânci. 3. v. sti-mula. 4. a impulsiona, a îndemna, a stimula. (Îi ~ să facă ceva.) 5. a aţâţa, a îndemna, (fig.) a muşca. (Cine-l ~ să facă asta?)

îmboldí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmboldeáscă

A SE ÎMBOLD//Í mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (cu cineva); a se ghionti. /în + bold

A ÎMBOLD//Í ~ésc tranz. 1) (animale) A impune (lovindu-l) să pornească din loc sau să meargă mai repede. 2) (persoane) A lovi uşor (pentru a semnaliza ceva); a ghionti. 3) fig. (persoane) A face să acţioneze dând un imbold; a îndemna; a impulsiona. /în + bold